Stimate domnule George Roca, sunteţi de mai mult timp, mâna din spatele multor articole şi elemente de grafică apărute până acum în revista de cultură românească AGERO din Germania. Scriitori, poeţi, pictori, fotografi v-au trecut pâna acum prin mână şi au beneficiat de talentul şi compentenţa dumneavoastră profesionala pentru a-i promova sau face cunoscuţi. Cum ati ajuns să colaboraţi cu revista Agero?
George Roca: Fără nici o modestie pot să vă spun că la revista Agero sunt şase mâini care „butonează” de zor şi lucrează la publicarea multor articole primite de la corespondenţii noştri. Mă refer la membrii echipei de redacţie: Melania Cuc, Lucian Hetco şi subsemnatul. Şase mâini care lucrează cu dăruire pentru a prezenta cititorilor articole atrăgatoare şi interesante, însoţite de fotografii inedite. Într-adevăr eu mă ocup cel mai mult de partea grafică, design şi prezentare. Cum am ajuns la Agero? La început am fost corespondent, apoi am fost solicitat să fac parte din redacţie. Aveam o oarecare experienţă şi am acceptat cu plăcere. Încet, încet m-am acomodat cu colegii mei şi rezultatele au început să apară. Am ajuns în unele perioade la peste şase mii de accesări pe zi. Unii mai sceptici vor zice „bine, bine, dar unii accesează adresa de net din greşeală, alţii doar îşi aruncă privirea asupra titlurilor şi pleacă…” Aşa o fi, şi chiar dacă ar fi aşa, o bună parte din aceştia se reîntorc de curiozitate sau le spun altora despre revista noastră. Cautăm să avem o grafică atrăgătoare, complexă şi să prezentăm articole cât la variate ca tematică şi structură.
Dumneavoastră vă ocupaţi exclusiv de partea literară şi artele frumoase? De ce aţi ales acest segmente?
George Roca: De partea literară ne ocupăm toţi cei trei membri ai redacţiei, de „artele frumoase” ma ocup doar eu. Dece? Pentru că mă pricep şi pentru că îmi face o deosebită plăcere. De aproape un an am introdus la revistă câteva segmente noi. La început au fost cele de poezie, apoi istorie, urmate de „umor şi caricaturi”. Văzând că avem succes (am publicat şi eu câteva caricaturi personale) ne-am propus să construim un segment de „arte frumoase”. L-am numit „Simeza Agero”.
De când există în revistă proiectul SIMEZA, de prezentare a artiştilor plastici români de pretutindeni şi cum s-a ajuns ca artele frumoase să aibă o pondere destul de mare în revista Agero, în contextul în care multe reviste de cultură din România conţin foarte puţine articole despre artă?
George Roca: Proiectul „Simeza Agero” a fost conceput de mine şi Lucian Hetco la sfârşitul anului 2006. Am considerat că este necesar să oferim spaţiu de prezentare unor artişti care nu au website-uri, sau pe unii (chiar dacă au), să îi face cunoscuţi cititorilor noştri. „Simeza Agero” conţine imagini fotografice cu lucrările unor artişti plastici români contemporani, însoţite bineînţeles de o fişă de prezentare a autorului. Aceştia sunt pictori şi sculptori talentaţi care ne bucură că au luat legătura cu noi şi că ne-au oferit prilejul să le găzduim imaginea lucrărilor pe site-ul Agero. Munca nu e uşoară dar aduce satisacţii. Imaginile trebuiesc îmbunătăţite, tăiate la mărime, apoi alcătuită fişa de prezentare cu cât mai multe detalii. Munca e migăloasă, ia timp dar merită! Mai ales că sunt mulţumiţi şi satisfăcuţi atât artiştii cât şi cititorii. Noi facem această muncă benevol, prin voluntariat aşa că o facem din plăcere şi de aceea nu precupeţim efortul pentru a crea o lucrare de calitate.
Câţi artişti aţi găzduit până acum în paginile revistei dumneavoastră? Bazându-vă pe contactele pe care le-aţi avut cu ei, cum vedeţi dumneavoastră arta românească contemporană şi cum credeţi ca este văzută în Europa?
George ROCA: Vorbind de creatorii de frumos pot să vă spun că am prezentat până acum 14 artişti români, dintre care 12 pictori şi 2 sculptori. Arta românească contemporană este în plină înflorire. Trebuie doar să o facem cunoscută şi celor din afara perimetrului naţional. Mulţi străini rămân umiţi şi încântaţi când au tangenţă cu aceasta. Am să vă dau câteva exemple de artişti români talentaţi care nu locuiesc în prezent în România dar duc faima acesteia acolo unde sunt stabiliţi: Romeo Niram „face valuri” în Portugalia, Spania, Germania, Israel şi Turcia, Rodica Iliescu în Franţa, Japonia şi Canada şi Geo Goidaci în Germania, Italia şi Grecia. Depăşind hotarele europene nu pot să nu îi menţionez pe Iuliana Săsărman în Statele Unite la New York şi pe Radu Satcău la Melbourne în Australia. M-am referit aici strict la cei care i-am prezentat la „Simeza Agero”. Sunt convins că mai sunt mulţi artişti talentaţi originari din România răspândiţi pe mapamond. Ne mândrim şi cu artiştii din ţară prezentaţi pe site: Melania Cuc, Victoria Fătu-Nalaţiu, Alina Paraschiv, Maria Olteanu, Cătălina Codreanu, Stela Şimon, Eugen Evu, Victoriţa Duţu şi Cristina Oprea. Arta tuturor celor prezentaţi mai sus nu poate să nu aducă faimă şi aprecieri la adresa românilor.
Ştiu că sunteti iniţiatorul mai multor reviste electronice în Australia, dedicate tot culturii româneşti. Cu ce scop le-aţi înfiintat?
George ROCA: Am avut până acum trei reviste româneşti pe internet: „Rexlibris”, „Prolibris” şi „Paradox”. Din păcate toate au sucombat din lipsă de web masters. Scopul înfiinţării lor a fost promovarea literaturii române în spaţiul virtual.
În revista Agero se publica exclusiv în limba română sau există şi o variantă în limba germană, pentru a putea oferi accesul la cultura românească şi germanilor?
George ROCA: Revista Agero, este o revistă cu precădere în limba română, dar are o secţie şi în limbi străine. Acolo sunt publicate lucrări ale românilor care sunt scrise sau traduse şi în alte limbi.
Revista Agero a început ca o publicaţie electronică locală, însă acum este deja cunoscută în multe ţări. V-aţi gândit şi la o ediţie pe hârtie, destinată românilor şi germanilor din Stuttgart?
George ROCA: Revista Agero a fost concepută la început de iniţiatorul ei, Lucian Hetco, ca o publicatie electronică a asociaţiei germano-române din Stuttgart sub forma unui buletin de informaţii comunitare. Cu timpul a evoluat şi s-a transformat într-o solidă şi valoroasă revistă de literatură şi artă. Desigur corespondenţii sunt români de pretutindeni. Mai serveşte totuşi obiectivele şi proiectele asociaţiei „Agero” din Stuttgart.
Când am venit eu în colectivul de redacţie revista era deja bine conturată şi cunoscută. O ediţie tangibilă nu avem în proiect, dar în schimb suntem în tratative cu câteva edituri pentru a scoate anual volume antologice cu cele mai bune lucrări apărute în revista Agero. Acestea vor avea forma unui almanah şi vor fi prezentate în mai multe tomuri. Depinde de finanţare şi dacă vom găsi sponsori.
Sunteti o personalitate multitalentata, jurnalist, fondator de reviste, scriitor, poet, actor, fotograf. Care este totuşi forma de artă pe care o preferaţi sau care vă fascinează cel mai mult?
George ROCA: Mulţumesc pentru laude şi promovare! Sunt prea multe „calitaţi” enumărate mai sus! Unele dintre ele au devenit calităţi dormante, sau de arhivă, precum actoria, poezia, fondare de reviste… Am ramas cu scrisul şi cu fotografia.
Vorbind de fascinaţie, pot să vă spun că încă din copilărie m-au fascinat toate artele. Am încercat chiar şi pictură şi sculptură. Păcat că ziua are doar 24 de ore! Păcat! Întotdeauna sunt în criza de timp liber. Cel mai mult îl consum editând şi promovând articole noi la revista AGERO. Aceasta a devenit „liebling-ul” meu. E o satisfacţie enormă sa descoperi noi (sau chiar necunoscuţi) producători de literatură şi artă, să-i faci să iasă la suprafaţă, să prevaleze, să-i etalezi cititorului cu ce au ei mai bun. O mare satisfacţie! Să-i vezi că se bucură cu toţii, atât producătorul cât şi cititorul.
Care sunt calităţile pe care credeţi că ar trebui să le aibă un jurnalist al unei reviste de cultură?
George ROCA: În primul rând trebuie să aibă suflet şi inimă. Să înţeleagă ce vrea cititorul. Apoi să fie la zi cu realitate înconjurătoare, să înţeleagă atât doleanţele producătorului de frumos sau de informaţie scrisă cât şi cele ale cititorului. De fapt nu numai cititorul te judecă, ci şi autorii. Dacă nu-i satisfaci, te părăsesc amândoi!
Ce proiecte de viitor aveţi, în legatură cu promovarea culturii româneşti în Australia, unde locuiţi şi în Germania, unde este fondată revista Agero?
George ROCA: Proiecte de viitor? Am multe! Numai timp să am… Vreau să îmi public lucrările. Am materiale pentru vreo cinci cărţi. Vine şi vremea lor! Mulţi mă întreabă ce cărţi am publicat. Puţine şi subţirele răspund eu! Dar promit că vor fi şi mai consistente: o carte de eseuri, una de jurnalistică, una de interviuri şi poate câteva de povestiri, poezie şi umor. Românii din Australia sunt însetaţi de cultură. Abia aşteaptă să mai apară ceva scris în limba română. Referitor la promovarea culturii româneşti în Germania, ce să vă spun? Germania şi România sunt în Europa. Atâta timp cât mi se va oferi posibilitatea voi crea (chiar de aici de la Sydney! sic!) punţi de legătură între cele două naţiuni. Desigur că nu voi uita nici cultura românilor din Australia.
